In curand divortata cu 2 copii

Mi-am cunoscut actualul sot cand aveam 15 ani, el avand 20. Acum am 30 de ani. A fost singurul meu partener, am crescut alaturi de el.

Uitandu-ma inapoi si avand acum putin mai multa claritate, pot spune ca l-am ales din motive total gresite. Am fost tot timpul nesigura pe mine, mult prea critica cu propria persoana si cu o stima de sine scazuta. Nu m-am respectat si am crezut ca el era ceea ce meritam. Nu este un om rau, ci doar complet gresit pentru mine.

Relatia noastra a fost intampinata tot timpul de certuri si incompatibilitati. Ruptura cea mai mare s-a intamplat dupa ce am ramas insarcinata. El si-a dorit copii foarte mult iar eu am cedat.

Din pacate a fost un tata complet absent. Am avut depresie postnatala, din care greu am reusit sa ies. Primul an a fost un cosmar, inca pot zice ca ma bantuie persoana care am fost atunci. El nu a reusit deloc sa ma ajute, se juca zilnic dupa lucru jocuri video in timp ce eu ma chinuiam zi de zi, noapte de noapte cu fetita. Nu ma ajuta nici la treburile casnice. Locuim la casa iar de gradina si sarcinile de afara ma ocupam eu cu parintii mei.

Si-a dat check-out din relatie complet, nu a stiut sa ma gestioneze pe mine si nici pe copii. Din propria prostie am mai facut un copil, el promitand ca se va schimba si va fi mai implicat. Desigur au fost doar promisiuni goale.

Din punct de vedere intim parea sa fie complet neinteresat de mine. Cel mai mult am petrecut un an fara niciun contact sexual iar cand se intampla era numai pentru propria lui placere. Corpul meu s-a schimbat, pe cum era si de asteptat dupa doua sarcini. Dar partea amuzanta este ca totusi el a fost cel care s-a ingrasat cel mai mult dintre noi.

Desigur increderea mea in mine a fost aproape inexistenta dupa toate astea. Ma vedeam doar prin ochii lui si nu era o imagine placuta.

Am ajuns acum cateva luni intr-un punct de tristete enorma in care a trebuit sa imi impartasesc greutatile cu cineva. Am inceput sa vorbesc cu familie si prieteni, merg la terapie iar asa am realizat ca am nevoie de o schimbare drastica. Am sugerat terapie in cuplu dar a fost foarte reticient. Este incapabil de comunicare deschisa.

I-am cerut divortul si urmeaza in cateva zile sa ma mut si sa incepem demersurile. Nu a luat bine vestea, a inceput cu amenintari de genul ca imi va lua copii sau ca nu se va implica deloc in viata copiilor dupa divort. S-a calmat acum si a acceptat situatia.

Sunt terifiata de ce urmeaza. Sunt speriata de influenta acestei despartiri asupra copiilor. Financiar imi va fi foarte greu. Dar in acelasi timp exista si impacare si entuziasm pentru ce ma asteapta.

As fi curioasa sa citesc experiente similare si cum ati reusit intr-un final sa va puneti viata in ordine.